Ce se ascunde pe suprafața fructelor și legumelor?
Virușii ca amenințare invizibilă la adresa siguranței alimentare
Fructele și legumele proaspete sunt considerate în mod obișnuit o alegere dietetică sănătoasă și sigură. Cu toate acestea, în ciuda valorii lor nutritive, acestea pot fi o sursă potențială de viruși de origine alimentară – mai ales dacă nu au fost curățate corespunzător sau au fost contaminate în timpul producției și distribuției.
Virușii cel mai frecvent asociați cu astfel de infecții includ norovirusurile (NoV) și virusul hepatitei A (HAV). Din ce în ce mai mult, cazurile sunt, de asemenea, legate de virusul hepatitei E (HEV), rotavirusuri și sapovirusuri. Acești viruși pot fi găsiți pe coaja fructelor și legumelor și, deși invizibili pentru ochi, prezența lor poate duce la consecințe grave asupra sănătății.
De ce virușii se „agață” de fructe și legume?
Produsele proaspete și minim procesate sunt vândute gata de consum, fără tratament termic prealabil și fără substanțe protectoare împotriva microorganismelor. Acest lucru le face deosebit de vulnerabile la contaminare, atât în timpul producției, cât și în etapele ulterioare ale lanțului de aprovizionare.
Contaminarea poate apărea la locul de cultivare, de exemplu, prin contactul cu apele uzate sau solul contaminat. Se poate întâmpla și mai târziu – în timpul transportului, depozitării, ambalării sau pregătirii de către persoane care nu respectă practicile de igienă adecvate.
Important este că, spre deosebire de bacterii, virușii nu se înmulțesc în produsele alimentare, dar pot supraviețui pe suprafețele lor pentru o lungă perioadă de timp. Chiar și o doză mică poate fi suficientă pentru a provoca o infecție.
Ce caracterizează virușii de origine alimentară?
Virușii sunt particule extrem de mici care conțin material genetic (ADN sau ARN) închise într-o capsidă proteică. Acestea necesită celule vii pentru a se replica, dar pot rămâne infecțioase zile sau chiar săptămâni în condiții de mediu.
Sunt foarte rezistente la factori externi – pot supraviețui contactului cu mediul acid al stomacului, temperaturilor scăzute și agenților de curățare obișnuiți. Nu mor în timpul înghețului și pot persista pe suprafețele de lucru, ustensile de bucătărie și mâini.
Tratamentul termic elimină virușii?
Nu întotdeauna. În cazul produselor congelate sau proaspete care nu sunt supuse unui tratament termic prelungit, riscul de infecție există în continuare. Simpla încălzire la 60°C nu este suficientă, deoarece virușii enterici necesită temperaturi de gătire mai ridicate pentru o inactivare eficientă.
Acest lucru face esențială nu numai spălarea corectă, ci și monitorizarea calității și a siguranței alimentare în diferite etape ale producției.
Metode moderne de detectare – Cum să găsești ceea ce este invizibil?
Diagnosticul virologic în produsele alimentare este una dintre cele mai solicitante sarcini în analizele de laborator. Datorită numărului foarte scăzut de virioni din probe și distribuției lor neregulate, sunt necesare metode cu sensibilitate și precizie foarte ridicate.
În laboratoarele noastre, folosim tehnici moleculare avansate – în principal RT-PCR (reacție în lanț a polimerazei cu transcripție inversă). Procesul include:
- eluarea virușilor de pe suprafața probei și concentrația acestora;
- izolarea materialului genetic (ARN);
- amplificarea și detectarea materialului viral.
RT-PCR face posibilă detectarea chiar și a urmelor de norovirus, HAV și material genetic HEV cu specificitate ridicată.
Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, experții J.S. Hamilton Romania vă stau la dispoziție.
Formular de contact